Dupa nastere, semnele depresiei pot include si teama de a rani copilul sau pe sine insasi, sau chiar lipsa interesului total in ceea ce priveste copilul.

Exista 3 tipuri de depresie postpartum pe care femeia le poate dobandi imediat dupa nastere, potrivit clasificarii realizate de catre Brown in anul 1957 si anume:

“Baby blues” este o stare care poate aparea in zilele imediat urmatoare nasterii si, de obicei, dispare in mod normal in cateva zile sau o saptamana. Noua mama poate avea brusc o stare schimbatoare, cum ar fi sentimentul de fericire care se schimba in cel de tristete si nefericire. Poate plange fara motiv, este nervoasa, iritata, obosita, anxioasa, singura si trista. Ca si simptome fizice se remarca: insomnia, lipsa energiei, anorexia sau lipsa apetitului, oboseala chiar si dupa somn. In ceea ce priveste starea mentala, manifestarile variaza de la anxietate si griji excesive, confuzie, preocupare exagerata asupra schimbarilor fizice, nervozitate, lipsa de incredere, tristete. Reactiile comportamentale includ: hiperactivitate, hiperexcitabilitate, sensibilitate accentuata, iritabilitate, lipsa preocuparilor fata de nou-nascut.
Depresia postpartum apare de obicei in timpul primului an dupa nasterea copilului. O femeie poate avea o stare similara de tristete, disperare, anxietate, iritabilitate, dar mult mai accentuate decat starea de “baby blues”. Depresia postpartum, spre deosebire de “baby blues”, are simptome mai sporite ca intensitate ce provoaca modificari calitative in viata de zi cu zi a femeii. Daca nu se trateaza, simptomele se pot inrautati si prelungi pana la 1 an. Cu toate ca depresia postpartum este o problema serioasa, aceasta poate fi tratata cu medicatie si consiliere. Simptomele fizice ale depresiei postpartum includ dureri de cap, dureri in piept, palpitatii, hiperventilatie; manifestarile referitoare la starea mentala variaza intre disperare, inadaptabilitate, neputinta de a face fata noii stari de lucruri, grija excesiva fata de sanatatea nou-nascutului, ganduri bizare si chiar de sinucidere. Reactiile comportamentale presupun in acest caz un comportament extrem, atacuri de panica, ostilitate, temeri si fobii, halucinatii, cosmaruri, sentimente de culpabilitate, lipsa afectivitatii fata de nou-nascut sau, dimpotriva, grija excesiva si nefondata in realitate, sentimentul de pierdere al controlului.
Psihoza postpartum este o serioasa afectiune psihica care poate afecta noua mama; incidenta sa este relativ rara, in comparatie cu celelalte doua forme analizate mai sus. Apare intr-unul sau doua cazuri din 1000 de nasteri si, de obicei, incepe in primele 6 saptamani dupa nastere. Aceasta afectiune poate aparea repede, in primele 3 luni de la nastere. Femeia poate pierde contactul cu realitatea, poate avea halucinatii auditive, delir (vede lucrurile diferit decat sunt in realitate). Simptomele fizice constau in refuzul alimentatiei, hiperactivitate. Halucinatiile vizuale sunt cele mai des intalnite simptome din categoria manifestarilor mentale. Alte simptome pot fi: insomnia, agitatie si furie, sentimente si trairi stranii. Reactiile comportamentale se manifesta prin suspiciozitate, gandire irationala. Femeia care sufera de psihoza postpartum are nevoie de tratament imediat, aproape in toate cazurile, de medicatie. Uneori femeia este internata intr-un spital cand riscul de a se rani si de a rani pe altcineva este prezent.

In ultimii cinci ani, cativa cercetatori au sugerat adaugarea unei a patra categorii, pe care au numit-o “sindromul postpartum post-traumatic”. In acest caz, sunt considerate drept cauze declansatoare nasterea prin cezariana, moartea copilului si alti factori de stres major.

 

Cele mai multe cercetari referitoare la depresia postpartum in general, si la cauzele acesteia in particular, s-au aplicat asupra cauzelor biologice si/sau psihologice – modificarile hormonale, varsta mamei, numarul de nasteri, istoricul psihiatric, relatiile conjugale. A fost acordata o mai mica atentie factorilor socio-culturali, cum ar fi structura, organizarea familiei si a grupului social, asteptarile mamei etc. Astfel, in timp ce nu mai exista nici un dubiu asupra transformarilor si a proceselor psihice dupa nastere, nu trebuie neglijat faptul ca experienta depresiei postnatale in formele ei non-psihotice este exacerbata de factorii socio-culturali.

Incepand cu anul 1994 cercetarile din aceste domenii au inceput sa capete amploare: tratamentul farmaceutic pentru mamele care alapteaza, privarea de somn, imaginea de sine, factorii socio-culturali etc.

 

Daca te regasesti intr-una din situatiile descrise si te-ai hotarat sa urmezi aceasta cale, vei descoperi alaturi de mine adevarata esenta a drumului tau.