Fobia Socială – Abordare prin prisma Psihoterapiei Pozitive
Teama excesivă de o evaluare negativă contribuie la amplificarea anxietăţii într-o serie de situaţii sociale. Fobia este cea mai frecventă formă a tulburării de anxietate, devenind astfel, a treia tulburare psihiatrică, ca frecvenţă în S.U.A.
Persoanele anxioase sunt extrem de susceptibile, nu reuşesc să se încreadă în ceilalţi într-atât încât să poată avea şi relaţii pozitive, durabile şi trăiesc într-o singurătate dureroasă. Unul dintre factorii corelativ-etiologici, ar putea fi cel psihosocial, având un rol decisiv atât în declaşarea bolii (life-events, microtraume, conflict de bază) cât şi în extinderea ei.
Viaţa omului este presărată de situaţii în care dorinţele şi tendinţele individului trebuie să aştepte, să ocolească sau să renunţe. De cele mai multe ori motivele sale nu sunt conştiente, motiv pentru care consecinţele apar sub forma sentimentelor de ură, anxietate, angoasă, agresivitate sau simptome care la prima vedere nu au o motivaţie. Teama excesivă de o evaluare negativă contribuie la amplificarea anxietăţii într-o serie de situaţii sociale. Din păcate, evitarea şi eludarea nu fac decât să consolideze temerile subiacente şi contribuie la generalizarea fricii asupra unui număr din ce în ce mai mare de situaţii. Fobia este cea mai frecventă formă a tulburării de anxietate, devenind astfel, a treia tulburare psihiatrică, ca frecvenţă în S.U.A. Privind în asamblu efectele generate de această boală şi reacţia omului în context social, ne-a determinat să ne orientăm spre această temă.
Aspecte teoretice
Conform studiilor şi cercetărilor realizate în ultimele două secole, ne arată că majoritatea persoanelor suferă de fobie socială timp de mai mulţi ani, înainte de a căuta sau de a găsi un tratament adecvat. Încă nu se cunosc cu exactitate cauzele fobiei sociale, dar se pare că persoanele cu fobie socială manifestă tendinţa de a se descrie drept sensibile, emotive şi predispuse către îngrijorare. Tot studiile ne-au arătat că această afecţiune poate fi vindecată sau ameliorată, dacă este identificată din timp, diagnosticată corect şi tratată corespunzător. Plecând de la principiul „auto-ajutorării”, cuvântul pozitiv din denumirea acestei metode derivă din cuvântul „positum” care înseamnă „ceea ce este faptic şi dat”. Conflictele, tulburările pe care le au pacienţii nu sunt singurele lucruri faptice, date. Pacientul are cu sine şi capacitatea de a face faţă conflictelor. Pacientul suferă nu doar de tulburarea sau conflictul în sine, ci şi din cauza sentimentului de lipsa de speranţă pe care îl generează un diagnostic. Această parte descrisă mai sus este condiţionată istoric şi cultural. În cadrul Psihoterapiei Pozitive pacientul învaţă să renunţe la rolul de pacient şi să devină terapeut pentru sine, precum şi pentru mediul din care provine. Intr-un final, scopul procesului terapeutic este acela de a ajuta pacientul să îşi dezvolte propriile capacităţi înăscute şi să găsească echilibrul în viaţa de zi cu zi.
Pe baza clasificării din Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, DSM-IV-TR, descris de Romilă (2003), tulburările de anxietate au fost grupate în următoarele categorii:
– Tulburările anxioase fobice (fobia specifică, fobia socială, agorafobia);
– Atacuri de panică;
– Tulburarea anxioasă generalizată;
– Tulburarea obsesiv-compulsivă;
– Reacţia acută la stres;
– Tulburarea de stres posttraumatică.
Dacă în cazul anxietăţii teama nu avea obiect, în fobie ea capată caracter specific (formă, nume, localizare). Termenul de fobie vine de la grecescul „phobos”-frică. Asocierea obiectului cu situaţia stresantă poate fi în cadrul concepţiei reflexologice elementul declanşator al fobiei care după un număr de repetări poate apare fără o altă întărire. Vom încerca să le sistematizăm dupa conţinutul lor pe cele mai frecvente: de locuri, spaţiu, de contacte interumane, de animale, de boli. În funcţie de conţinutul lor, fobiile mai pot fi diagnosticate, aşa cum se arată în DSM-IV-TR (2003):
– Fobie socială discretă (în situaţia când persoana se teme de expunerea la doar una sau două situaţii sociale);
– Fobie socială de performanţă;
– Fobie socială generalizată (în situaţia când persoana se teme de expunerea la mai multe situaţii sociale).
Judd în 1994 descoperă că aproximativ două treimi dintre pacienţii cu fobie socială, care ajung să beneficieze de terapie pentru tratarea acestei tulburări, prezintă forma „generalizată” a acesteia, aşa cum se arată în Leahy, Holland (2010).
Conform mai multor studii se estimează că peste 50% dintre persoanele cu fobie socială nu reuşesc să absolve liceul. 70% dintre aceştia au un statut social sub mediu şi 20% ajung să aibă nevoie de ajutor social. Mai mult de 50% dintre persoanele cu fobie socială nu au partener, sunt divorţate ori s-au separat de partener, aşa cum se arată în Leahy, Holland (2010).
Deşi in ţara noastră nu dispunem de studii epidemiologice privind tulburările anxioase, ne-am raportat totusi la alte sutudii făcute în afara ţării cât şi la prezentările făcute într-un studiu, descris de Teodorescu (1999), precum că: într-un studiu recent (Teodorescu şi Andreescu, 1996) asupra asocierilor medicamentoase într-un spital bucureştean am putut observa lipsa diagnosticului pe foile de externare pe o perioadă de un an. În mod surprinzător un studiu ulterior (Teodorescu şi Subţirică, 1997) regăsea aceleaşi rezultate într-o populaţie ambulatorie. Fenomenul se poate explica fie prin prezenţa unei comorbidităţi care mascheaza fobia socială, fie printr-un deficit diagnostic sau în sfârşit printr-o solicitare scăzută de servicii medicale a acestor bolnavi, ceea ce ar fi în acord cu observaţii făcute în alte ţări.
Studiile epidemiologice ale fobiei sociale au evidenţiat un raport constant de 2 la 1 între femei şi bărbaţi. Cu toate acestea, în eşantioanele clinice, raportul este egal sau chiar mai ridicat în cazul bărbaţilor, asa cum se arată în Leahy, Holland (2010).
Pornind de la ideea că atunci când temerile sunt excesive şi iraţionale, pot să conducă la deteriorări semnificative în funcţionarea academică, profesională şi socială, în viaţa unei persoane.
Daca te regasesti intr-una din situatiile descrise si te-ai hotarat sa urmezi aceasta cale, vei descoperi alaturi de mine adevarata esenta a drumului tau.
