Termenul de TRAINING AUTOGEN (din greceşte autos=prin el însăşi,genan=a provoca) indică un exerciţiu practicat de sine însăşi.Originea trainingului îşi are obârşia în antica şi solida experienţă medicală a hipnozei (somnul terapeutic).Hipnoza este o stare de destindere,asemănătoare somnului;mai mult sau mai puţin realizabilă la individul nervos,ea este obţinută la cel normal prin simplă sugestie psihică.
Antrenamentul autogen,proces de autodeconectare concentrativă,permite o stare analoagă somnului fără ajutorul unei sugestii străine;exerciţiile metodice dau posibilitatea pacientului de a realiza el însăşi un calm interior şi de a ajunge la utilizarea completă a forţelor energetice ale vieţii interioare.Orice exerciţiu,fie sportiv sau de gimnastică are două scopuri fundamentale:
1. Creşterea capacităţii vitale;
2. Reducerea deficienţelor;
Antrenamentul autogen îşi propune aceleaşi ţeluri.Pe de o parte el poate ajuta la desvoltarea factorilor de sănătate,pe de altă parte atenuiază şi eventual elimină deficirnţrlr morbide.El este asemănător cu educaţia fizică care îşi propune atât desvoltarea corporală a individului sănătos,cât şi reeducarea celor bolnavi.
Autoconcentrarea concentrativă a trainingului autogen,graţie exerciţiilor minuţios studiate,are ca scop ajungerea la o destindere şi un calm interior şi astfel la obţinerea unei deconcentrări a întregului organism,care permite creşterea capacităţii morale şi reducerea sau eliminarea deficienţelor anormale.
Această metodă,prin cele 2 procese (decontractarea şi concentrarea) permite obţinerea următoarelor rezultate:
1. Destinderea reparatorie;
2. Destinderea şi liniştea în acţiune (stare ce nu rezultă din crisparea unei voinţe încordate,ci contrariu din decontracţie interioară;
3. Constituie o cale naturală către somn;
4. Permite autoreglarea funcţiilor corporale care scapă în mod obişnuit voinţei (de exemplu circulaţia sângelui);
5. Creşterea capacităţii mentale,a memoriei;
6. Suprimarea durerii,nu prin represiunea manifestărilor exterioare,ci prin dispariţia completă a sensaţiilor dureroase;
7. Constituie un mijloc preţios de adaptare şi disciplină personală,printr-un sistem de formule intenţionale care se aplică în starea de deconectare;acţiunea lor este automatizată,exact ca aceea care se realizează în urma sugestiei posthipnotice;
8. Subiecţii bine antrenaţi sunt capabili să adoarmă când doresc şi să se redeştepte la orele fixate de ei.Autocontrolul şi autocritica permit obţinerea “calmului”;
9. Toţi cei care fac antrenament autogen ajung să fie mai calmi,mai destinşi,mai degajaţi în cadrul vieţii cotidiene.Emoţiile parazitare,reacţiile inadecvate(enervare,crispare etc) dispar,se estompează;
10. Starea de concentrare permite intensificarea randamentului facultăţilor psihice;sensaţiile,amintirile,intuiţiile devin mai reliefate,mai nete;
11. Stăpânirea de sine,atât de necesară în viaţa cotidiană este mult facilitată de către trainingul autogen;
12. Şi,în fine,psihoterapia relaxantă este un mijloc deosebit de autoadaptare şi autodisciplinare,procedeul de antrenament fiind un fel de “gimnastică a minţii” care permite eliminarea multiplelor sensaţii neplăcute,percepute de către bolnavi în corp şi care conduc la întărirea voinţei,la modelarea caracterului;
Cu toate că ideile lui Schultz îşi au originea în teoria europeană a sugestiei şi autosugestiei,nu pot fi negate nici rădăcinile indiene ale metodei sale.Trebuiesc amintite tehnicile tantrice budiste yoga,tehnicile Mahamudra,precu, şi tehnica budistului japonez Zen.
Trainingul autogen conceput de Schultz are 2 cicluri,unul inferior şi unul superior.Aici se prezintă numai ciclul inferior.
Tehnica folosită de noi se bazează pe metoda lui Schultz,la care se adaugă tehnica relaxării a lui Jacobson şi Stokvis,experienţa lui Kleinsorge,Klumblez şi a lui Hoffmann,precum şi a lui Dan Artur privind aplicarea trainingului autogen.
Trainingul autogen se recomanda in tratamentul de grup si individual cu sublinierea problematicii speciale a grupului. Poate fi benefic in: nevrozele anxioase, depresiile usoare, ipohondriile nevrotice, tulburarile de somn si suferintelor psihosomatice usoare.
Publicul țintă: psihologi clinicieni, psihoterapeuți în supervizare sau autonomi, psihologilor atestați din alte domenii care doresc să-și completeze cunoștințele clinice și de intervenție psihoterapeutică.
