Tulburarile de somn sunt un simptom comun al multor tulburari mentale si somatice (ex: depresie sau conditii somatice care provoaca durere) si pot fi asociate cu luarea anumitor medicamente.

Tulburarea de somn primara este acea tulburare care pare a fi independenta de orice conditie somatica sau mentala cunoscuta.

Tulburarile de somn sunt divizate in doua grupe majore: dissomnii si parasomnii.

Disomniile reprezinta perturbari ale somnului in ceea ce priveste cantitatea, calitatea si orarul de somn, iar parasomniile sunt perturbari ale somnului constituite de evenimente anormale ce survin pe parcursul sau.

 

DISSOMNIILE

Dissomniile reprezinta perturbari in cantitatea, calitatea sau orarul somnului, incluzand 3 tipuri de tulburari: insomniile, hipersomniile si tulburarea ritmului somn-veghe.

Insomniile

Sunt reprezentate de scaderi ale timpului total de somn, acuzate ca atare.

Uneori timpul total de somn poate sa fie normal, dar acuzarea insomniei sa fie legata de lipsa alternanţei normale în ciclurile somnului.

Insomnia este un element psihopatologic extrem de des întâlnit în psihiatrie. Se întâlneşte în: surmenaj, neurastenie, nevroze anxioase, accesele maniaco – depresive, intoxicaţii cronice (alcoolism), stari demenţiale. În mod clasic se scrie insomnia de adormire a nevroticului şi cea de trezire a depresivului. La batrâni exista o perturbare a ritmului somn – veghe manifestata prin perioade de somn diurn care se repeta de 2 – 3 ori urmate de insomnii nocturne. La aceasta categorie de vîrsta, nu trebuie ignorat faptul ca insomnia poate fi un semn precoce al aterosclerozei.

Exista 3 tipuri de insomnie: insomnie in legatura cu o alta tulburare mentala (nonorganica), insomnie in legatura cu un factor organic cunoscut (organica) si insomnie primara.

Insomnia se asociaza cu diverse acuze nespecifice, cum ar fi tulburarile de dispozitie, de memorie si de concentrare. Ea este mai comuna la persoanele cu nivele crescute de stres si psihopatologie. Se pare ca oamenii lipsiti de constiinta propriilor emotii sunt mai predispusi la aparitia insomniilor.

 

 

Hipersomniile

Sunt prelungiri ale perioadei de somn care pot surveni continuu sau paraoxistic, sunt mult mai rare decât insomniile şi au foarte rar o cauza psifogena.

Elementul esential al acestor tulburari este somnolenta excesiva in timpul zilei sau atacurile de somn (nejustificate de o cantitate inadecvata de somn), sau o tranzitie prelungita la starea de vigilitate deplina (betia de somn). Tulburarea survine aproape zilnic, cel putin o data pe luna, sau episodic, pentru perioade mai lungi de timp si e suficient de severa pentru a duce la deteriorarea activitatii ori a relatiilor cu alte persoane.

Exista 3 tipuri de hipersomnie: hipersomnia in legatura cu o alta tulburare mentala (nonorganica), hipersomnia in legatura cu un factor organic cunoscut si hipersomnie primara.

Somnolenta din timpul zilei e reprezentata de tendinta de a adormi foarte usor (in 5 minute maxim) la aproape orice ora din timpul zilei, chiar dupa o durata normala sau prelungita de somn in timpul noptii. (Persoana adoarme neintentionat la lucru, in timp ce conduce un autovehicul sau participa la o intrunire sociala.)

Atacurile de somn sunt perioade de somn subit, irezistibil.

In betia de somn persoanei ii trebuie mult mai mult timp decat este normal pentru a deveni alerta dupa desteptarea din somn, in timpul acestei tranzitii prelungite fiind ataxica si dezorientata.

 

Tulburarea ritmului somn-veghe

Chiar si atunci cand oamenii traiesc intr-o ambianta in care indiciile temporale au fost indepartate, cele mai multe functii biologice urmeaza un ritm care dureaza aproape 24 de ore (ritmul circadian).

Elementul esential al acestei tulburari este o dereglare intre ritmul somn-veghe normal cerut de ambianta in care traieste si ritmul circadian al persoanei. Aceasta duce fie la acuza de insomnie (incearca sa doarma dar nu reuseste) fie la cea de hipersomnie (e incapabila sa ramana alerta cand e de asteptat). Daca, precoce, in dezvoltarea tulburarii ritmului somn-veghe, persoanei i se permite sa-si urmeze propriul ritm somn-veghe, insomnia sau hipersomnia dispar.

Dereglari tranzitorii ale ritmului somn-veghe survin in mod frecvent cand oamenii isi schimba fusul orar sau ocazional se culca tarziu timp de cateva zile.

Exista 3 tipuri de tulburare a ritmului somn-veghe: tipul de schimbare frecventa (modificare frecventa a orarelor de somn si veghe), tipul avansat / intarziat (inceputul si terminarea somnului sunt considerabil avansate sau intarziate in comparatie cu ceea ce doreste persoana), tipul dezorganizat (pattern de somn dezorganizat – ore de somn programate / prinse la intamplare).

Din motive necunoscute, oamenii variaza mult in capacitatea lor de a tolera schimbari frecvente ale ritmului somn veghe, iar persoanele care au un stil de viata ce include schimbari frecvente sau patternuri de somn neregulate sunt predispuse la acesta tulburare.

PARASOMNIILE

Elementul esential al acestui grup de tulburari este un eveniment anormal care survine fie in timpul somnului, fie la pragul dintre vigilitate si somn, acuza predominanta focalizandu-se asupra acestei perturbari si nu asupra efectelor sale asupra somnului.

 

Anxietatea de vis ( cosmarul )

Elementul esential este desteptarea repetata din somn cu amintirea detaliata a viselor terifiante. Aceste vise sunt de regula foarte vivide si extinse si includ amenintari la supravietuire, securitate sau stima de sine. Exista uneori o recurenta a aceleiasi teme. Visele produc o suferinta importanta si cresc adesea cu stresul mental.

Episoadele de anxietate in vis survin in timpul perioadelor de somn REM (devin mai frecvente spre finele noptii, cand somnul REM este mai abundent). In timpul unui episod tipic de anxietate in vis exista putina agitatie vegetativa, miscarile corporale ample fiind rar observate, deoarece pierderea tonusului muscular in legatura cu REM inhiba miscarile corpului. Dupa desteptarea din somn din cauza cosmarului, persoana devine rapid orientata si alerta si poate relata detaliat visul. Multi oameni care sufera de cosmaruri au dificultati in a readormi dupa desteptarea dintr-un cosmar.

Daca la copiii cu anxietate de vis nu a fost observata nici o psihopatologie asociata in mod consistent, la adulti, tulburarea evoca un nivel ridicat de patologie somatica si psihica, existand studii care indica in aceste cazuri patternuri de suspiciozitate, alienare, instrainare, hipersensibilitate si evidentiind trasaturi marcate de personalite de tip schizoid sau borderline.

 

Teroarea de somn ( pavorul nocturn )

Elementul esential al acestei tulburari este reprezentat de episoadele repetate de desteptare brusca din somn, incepand de regula cu un strigat de panica. Episodul survine de obicei in cursul primei perioade de somn major (somn NREM care contine activitate EEG delta si dureaza intre 1 si 10 minute).

In cursul unui episod tipic, persoana se ridica brusc din pat, are o expresie terifiata si prezinta semne de anxietate intensa, pupile dilatate, transpiratie, piloerectie, respiratie rapida si puls accelerat. Ea nu reactioneaza la eforturile celor din jur de a o calma, atat timp cat persista agitatia si confuzia. Ulterior, ea poate recunoaste ca a avut un sentiment de teroare si imagini fragmentare din vis. La trezirea matinala se observa insa amnezia intregului episod. Episoadele sunt variabile ca frecventa si survin foarte probabil daca persoana respectiva e obosita sau a experimentat un stres.

 

Somnambulismul

Elementele esentiale ale acestei tulburari sunt episoadele repetate ale unei secvente de comportamente care progreseaza de la ridicatul din pat si mersul imprejur, fara ca persoana sa fie constienta de episod sau sa il poata evoca mai tarziu.

Episodul survine de regula in timpul primei treimi a perioadei de somn major (NREM) si dureaza de la cateva minute la aproape o jumatate de ora.

In cursul unui episod tipic persoana se ridica din pat si executa initial cateva miscari motorii perseverative (ex: ciupeste patura), apoi trece la acte motorii semiconstiente (mers, imbracat, deschiderea usilor, mancat, mers la baie). In unele ocazii, episodul se termina inainte ca stadiul de mers sa fie atins. In tot acest timp persoana are o fata palida, imobila si este areactiva la eforturile altora de a-i influenta somnambulismul sau de a comunica cu ea (poate fi desteptata cu mare greutate). In timpul somnului, coordonarea este redusa, dar persoana poate fi capabila sa vada si sa mearga in jurul obiectelor din preajma sa. (Chiar si asa, persoana nu este insa in siguranta, existand riscul de a se impiedica, a-si pierde echilibru, a adopta conduite periculoase, cum ar fi iesirea pe fereastra.)

Comportamentul motric se poate finaliza spontan, caz in care persoana se desteapta si ramane dezorientata timp de cateva minute. In alte cazuri persoana se poate intoarce in pat fara a-si recapata cunostinta sau poate zace pe jos si continua sa doarma, devenind contrariata la trezire pentru faptul de a se afla acolo. Dupa desteptare persoana nu-si aminteste ruta parcursa si nici ce s-a intamplat in timpul episodului. Poate evoca doar imagini fragmentare de vis dar nu si secvente complete.

Somnambulismul apare foarte probabil daca persoana este obosita sau a suferit un stres. Daca la copii somnambulismul nu este asociat constant cu nici o alta patologie, la adulti el se asociaza cu alte tulburari mentale, cum ar fi tulburarile de personalitate.

 

Diagnosticarea tulburarilor de somn

In scopul diagnosticarii corecte a tulburarilor de somn este necesara definirea clara a manifestarilor fiecareia pentru ca acestea sa nu fie confundate cu variatiile extrem de mari fata de stricta normalitate care pot apare la orice individ. De asemenea, este necesara identifcarea corecta a cauzei, deoarece o tulburare de somn poate fi deseori secundara unor boli somatice: o stare febrila data de o infectie, o stare dureroasa, unele dificultati respiratorii. Mult mai rar, se poate vorbi de o maladie organica in special endocrina sau neurologica, in care tulburarea de somn nu este decat un simptom secundar.

In acelasi timp, toate tulburarile psihopatologice ale copilului pot antrena tulburari mai mult sau mai putin importante ale somnului (insomnie, somnolenta excesiva sau parasomnie), cum ar fi cazul tulburarilor nevrotice, unor stari psihotice, unor depresii sau confuzii mentale. De aceea, in absenta tulburarilor psihosomatice sau psihopatologice trebuie cautata o tulburare legata direct de unele aspecte neurofiziologice ale somnului.

 

Bibliografie

 

1.Gorgos, Constantin -Vademecum in psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti, 1985;

2.Florin Tudose, Catalina Tudose – Psihiatrie in practica medicala, Editura InfoMedica, 2007;

3.Boisteanu Daniela, Haulica Ion, Simionescu Virgil, Wirth Josef A.- Medicina somnului, Editura Medicala, 2009.